Utilizarea electricității este o componentă majoră a amprentei de carbon a populației, iar sursele de energie au diferite influențe asupra mediului. Totuși, oamenii au tendința de a acorda mai puțină atenție electricității decât altor domenii, cum ar fi reciclarea și utilizarea plasticului. De fapt, toată lumea este interesată de schimbarea unui furnizor gaze naturale și mai puțin de modul în care se folosesc gazele.
Este însă important să înțelegeți de unde provine energia pe care o consumați.
Gazele naturale
Deși majoritatea oamenilor se gândesc la cărbune atunci când vorbim de combustibilii fosili, gazul natural este cea mai mare sursă de electricitate din multe părți ale lumii.
Mai mult, potrivit Agenţiei Internaţionale pentru Energie (IEA), gazele naturale vor depăşi cărbunele şi vor deveni, până în 2030, a doua cea mai mare sursă de energie din lume, după petrol. Cererea globală de gaze va creşte cu 1,6% pe an, până în 2040, şi va fi cu 45% mai mare decât în prezent, spune agenţia. Ponderea cărbunelui este estimată să scadă de la 40% în prezent până la 25% în 2040, în timp ce energiile regenerabile vor creşte la peste 40%, de la 25% acum.
Obținerea gazului natural
Gazul natural este un combustibil fosil natural care se formează, ca și cărbunele, din descompunerea materiei biologice de-a lungul secolelor, sub presiune și căldură.
Spre deosebire de cărbune, care este alcătuit din elemente solide carbonizate, gazul natural este format din metan, un gaz inodor care migrează prin sol până când ajunge să fie captat în rezervoare subterane nepermeabile. Mirosul neplăcut al metanului (de ou stricat) este de fapt etilmercaptan, o substanță chimică care se adaugă gazului natural pentru a face scurgerile mai ușor de detectat. Este adesea confundat cu substanțele chimice naturale care provoacă mirosul gazului de canalizare, dar este diferit de acesta.
La fel ca petrolul, majoritatea gazelor naturale sunt forate din rezervoare subterane într-o paletă largă de circumstanțe geologice. Acestea pot varia de la gaz natural destul de accesibil sau convențional până la provocări tehnologice, cunoscute sub numele de gaz natural neconvențional. Câteva exemple de gaze neconvenționale includ gaze naturale adânci, gaze de șist și metan cu cărbune. Extragerea fiecăreia dintre acestea și a altor surse neconvenționale de gaze implică provocări și efecte unice.
O sursă de metan mult mai mică, dar mai puțin dăunătoare, este gazul de depozitare, un produs secundar al descompunerii materiei organice într-un depozit de deșeuri. Gazul de deșeuri este un puternic gaz cu efect de seră atunci când ajunge în atmosferă sau este ars.
Odată extras, gazul natural trebuie purificat pentru a îndepărta vaporii de apă și compușii nehidrocarburi pentru a-l arde mai eficient.
Cum funcționează gazul natural?
Cea mai eficientă utilizare a gazului natural purificat este ca sursă directă de energie pentru încălzire și gătit sau ca și combustibil alternativ pentru vehicule. Dar poate fi folosit și pentru a genera electricitate. Centralele electrice pe gaz natural adaugă gaz și aer într-o turbină, unde arde și se extinde. Turbina face ca un generator să rotească un magnet, producând electricitate. Acest proces generează, de asemenea, căldură, pe care unele centrale cu gaze naturale o recuperează și o reutilizează.
Folosind reacții electrochimice în loc de combustie, celulele de combustibil sunt un mod mult mai curat de a genera electricitate decât arderea gazului natural.
Cu toate acestea, energia electrică generată de celule de combustibil este încă utilizată în cea mai mare parte pentru aplicații în afara rețelei; tehnologia nu este suficient de dezvoltată pentru a fi practică sau rentabilă ca alternativă la arderea gazelor naturale.
