Cum a fost la Chemical Brothers

21.10.2007

Trimite prin YM      Fii prima care comenteaza

     Cronica de concert
    
     Ploua marunt ca intr-un anotimp fara nume. Parcul Tineretului. In timp ce parcurg drumul ma gandesc la oamenii lipiti de fotolii si de telecomenzi, care cu siguranta au petrecut ziua dormind. Am intrat intr-o balta, am sa am picioarele ude toata seara.
     Incepe la 8 sau la 10? Mizez pe 10, adica 22.00, si ajung la si un sfert. Ma astept sa gasesc rauri rauri de oameni, dar e liniste. Intru, cumpar ceva de baut, salut cativa cunoscuti. Sala Polivalenta arata ca un urias party, e foarte buna pentru genul asta de concerte.
     Am in stomac o asteptare, ca si cum urmeaza sa vad ceva senzational: Chemical Brothers live.
    
     Un preludiu de patru ore
    
     Si incepe un preludiu nesfarsit - Dj Pagal si Dj Negru. Bun "warm-up”, daca ar fi durat doua ore… dar a durat patru. The Chemical Brothers nu au suit pe scena decat la ora 2. Daca stiam, veneam la 12, sa prind punctul culminant si nu sa ma simt ca o fraiera care trebuie sa consume Pagal si Negru timp de patru ore (cand poate face asta intr-o noapte obisnuita in Martin sau altundeva).
     Sa canti in deschidere timp de patru ore? Pentru ca incasarile celor cu bauturi sa atinga cota asteptata? Ceva imi scapa, mea culpa daca sunt afurisita in mod gratuit.
    
    
     A little bit of love left
    
     Cel mai frumos lucru din preludiu - baloanele mari, albe. Le-au eliberat in sala, ni le-au oferit ca pe niste jucarii. Sus, apoi alunecau incet jos, spre mainile din multime. “Sa atingi balonul”… Ma uit in jur, oamenii se bucura ca niste copii. Si imi spun in gand: “a little bit of love left”.
    
    
     Let’s go Chemical
    
     In sfarsit, instrumentele se aprind, cei doi urca pe scena. Sala Polivalenta vuieste. I-am asteptat ca pe Americani… dupa ce am vazut inregistrarile de concerte live.
    
     Muzica devine lumina, lumina muzica, muzica materie.
    
     “Zoom out”
    
     Spectacol total. Sala Polivalenta este excelenta. Distanta nu te separa de “actiunea propriu-zisa”, de arderea de pe “peluza”. Ci pur si simplu vezi mai bine si auzi mai incet. O harta a senzatiilor. Si poti degusta in liniste schimbarile de lumini, de ritm, notele, trecerile. Fumul din Sala ajuta laserul, da consistenta luminii. Simti respiratia multimii, care se opreste timp de o mili-mili-mili-secunda cand lumina isi schimba modelul.
     Peisaj de lasere, un peisaj dintr-o lume de dupa “incalzirea globala”. Vad SF si simt calatoria. Invatam sa plecam, sa nu ne fie frica sa vedem Pamantul de la o foarte mare departare, foarte mic si foarte pierdut. Invatam sa murim un pic.
     Si nu, nu m-am “pastilat”…
     Muzica violenta, acumulari si gradatii care urca o spirala prelung si sfarsesc intr-o explozie.
     Melodia mea preferata – cea mai lirica din tot concertul – siluete de femei plutesc in spatiu, prin corpurile lor transparente se vede cerul; incet, ca un abur, muzica isi face loc si urca, se intinde incet, articulandu-se apoi intr-un crescendo.
    
     “Zoom in”
    
     Jos, la “peluza” cum s-ar spune, acolo unde se simt concertele pana in plasele. Acolo unde simti ca esti “impreuna” cu ceilalti, atat de impreuna incat tot ceea ce simti se multiplica la infinit.
     Ficat, splina, rinichi, stomac si restul “chestiilor” pe care le contine organismul uman, asculta o muzica extrem de concreta – vibratie. Ingaduiti-mi gluma, dar de fapt este un compliment – concertul Chemical Brothers din noaptea asta poate sa fie foarte bine un concert pentru surzi, atat de intens vibra podeaua Salii Polivalente.
    
     Fara biss?
    
     Lamuriti-ma si pe mine: The Chemical Brothers au un cod secret cu publicul lor (si pe care eu nu il stiu)? Si anume: “sa nu ne cereti biss, pentru ca nu va dam!”?
     In seara/noaptea asta, romanii nu au cerut biss. S-au risipit ca potarnichile. Priveam in jur si ma gandeam: nu-i adevarat, asa ceva nu se intampla. Si apoi mi-am amintit de preludiul de patru ore…
     La orice concert care se respecta cutuma este urmatoarea: artistii pleaca (ma rog, se fac ca pleaca, precum o domnisoara din secolul XVIII), publicul cere biss, aplauda, tipa; artistii se intorc, publicul este in delir, are loc “biss-ul”, artistii se retrag, de data aceasta cu adevarat, si toata lumea este multumita.
    
     Pa, pa, ne vedem la Pink Martini.     

• Printul William nu va purta verigheta
• Trei ghinioniste la nunta regala
• De ce nu poarta barbatii verigheta? Pentru ca vor sa fie mai atragatori
• Manichiura de printesa: Kate Middleton in ziua nuntii
• Kate Middleton si-a facut singura machiajul de nunta